Vindecarea trupului și întărirea spiritului

Cuvintele psalmistului David, citate mai sus, pot fi înțelese inclusiv în contextul unei boli, al unei suferințe fizice. Trebuie, prin urmare, să admintem faptul că boala nu este atât un blestem, o nenorocire, cât poate fi o binecuvântare, dacă-i înțelegem cu adevărat rostul. Boala nu este neapărat o pedeapsă, cât poate fi un ajutor. Dumnezeu ne vorbește prin intermediul bolii și a suferinței, ne dă un semn că trebuie să schimbăm ceva în viața noastră.

Boala poate deveni, așadar, un moment de cotitură în viața noastră.

Boala mai este uneori o lecție de viață pe care o avem de învățat, respectiv lecția răbdării în suferință, asumarea cu demnitate a suferinței. Părintele Arsenie Papacioc ne-a explicat atât de frumos acest lucru:

”Cele mai frumoase cununi în împărăția lui Dumnezeu sunt acelea când ai suferit cu drag.”

Pe de altă parte, boala ca rezultat are la bază un dezechilibru energetic, adică o lipsă de armonie între spirit și trup, care pornește de cele mai multe ori de la un conflict interior. Sufletul ne vorbește prin trăirile sale. Dacă nu ținem cont de aceste trăiri și continuăm să mergem în acea direcție greșită, supărarea din suflet devine conflict interior și în cele din urmă se transpune în boală pentru trup. Tocmai de aceea, rugăciunea și meditația sunt surse de vindecare, pentru că pot restabili armonia, echilibrul, și în același timp ne conectează la energia vindecătoare a Spiritului Sfânt, pentru că Spiritul este Izvor de viață:

”Spiritul este cel ce dă viață.”

sunt tocmai cuvintele Mântuitorului (Ioan 6,63).

Este foarte interesantă capacitatea miraculoasă de regenerare a organismului uman. Aici intră de fapt și vindecarea, dacă pătrundem acest înțeles și ni-l asumăm în viața noastră, dacă permitem în mod conștient să se producă.

De aceea, primul pas spre vindecare (și poate cel mai important), este întoarcerea la natura noastră spirituală.

Mântuitorul ne-a recomandat acest lucru prin cuvintele:

”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă.” (Matei 6,33)

Împărăția lui Dumnezeu pe pământ este formată chiar din sufletele noastre.

Sufletele noastre sunt spirit, iar comuniunea spirituală devine tocmai împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, mai întâi trebuie să ne întoarcem la natura noastră spirituală și toate celelalte se vor adăuga nouă: vindecare, împlinire, bucurie.

Pe acest drum, ne este de mare folos și concluzia extrem de profundă formulată de C.S. Lewis:

”Tu nu ai un suflet. Tu ești un suflet. Tu ai un trup”.

Iar Pierre Teilhard de Chardin a surprins atât de frumos același adevăr în cuvintele:

”Nu suntem ființe umane care au o experiență spirituală, ci suntem ființe spirituale care au o experiență umană.”

Practic, de aici trebuie pornit. Conștientizând acest adevăr, ne eliberăm sufletul de sub povara negației ori a ignoranței. În acest fel, sufletul nostru devine mai viu, mai activ, prin toate trăirile sale: bucurie, tristețe, recunoștință, încântare, entuziasm.

Al doilea pas se face de la sine: intrarea în armonie spirit-trup. În fapt, această intrare în armonie devine vindecătoare pentru trup și în același timp înălțătoare pentru suflet, pentru că percepem viața într-o nouă dimensiune.

Cel de-al treilea pas ține strict de modul de viață cotidian: cum ne hrănim și cât ne mișcăm. Nu intru în amănunte asupra acestor aspecte atât de cunoscute și adeseori ignorate. Este însă important să înțelegem că starea de bine pe care ne-o dă hrana corespunzătoare și mișcarea de care avem nevoie ne ajută să intrăm în armonie mai ușor cu sufletul nostru. Adică acestea două înseamnă mai mult decât sănătate, pentru că pot contribui la dobândirea armoniei. Până și celebrul proverb latin are relevanță aici:

”Minte sănătoasă în corp sănătos.”

Corpul sănătos ajută mintea în conștientizarea naturii noastre spirituale (interioare).

În mod evident, nu trebuie să neglijăm în procesul de vindecare contribuția medicinei și a terapiei medicamentoase echilibrate (fără excesele promovate de industria farmaceutică), cu toate că acestea tratează în general efectele și mai puțin cauzele. De aceea, o combinație a celor două terapii (spirituală și medicamentoasă) ar fi de dorit.

Medicina ar trebui să privească omul ca pe un întreg, trup și spirit, într-o manieră holistică, și nu doar din punct de vedere biologic. Aceasta este probabil marea slăbiciune a medicinei actuale și marele ei neajuns.

În toate încercările de care avem parte, e bine să ne amintim cuvintele Sfântului Francisc de Assisi:

”Există o soluție spirituală pentru fiecare problemă.”

Odată înțeles acest adevăr, vom ști ce avem de făcut în continuare.